Legile internetului

Autor: -

De mult timp ne chinuim sa ne documentam in legatura cu articolul acesta, se pare ca Octa a gasit cateve chestii foarte interesante pe internet si le vom prezenta in cele ce urmeaza.

Mai intai sa incepem cu inventarea stirilor. Exista mai multe saituri pe internet care produc stiri false pe banda rulanta cum ar fi cancan, 668, times. Avem si cateva exemple ale acestor saituri: pe saitul times.ro aflam ca Vadim a murit! bun asa doar ca nu a murit in urma accidentului de masina si tribunul nici macar nu a facut scandal fiindca nu prea are cum, un alt exemplu mai putin spinos tot de pe times.ro referitor la deschiderea AFI Cotroceni, mai exact Surprize cu serpi la deschiderea mall-ului. Acest articol este unul inventat si relateaza oamenilor ca in mall exita serpi si ca patronul noului mall este Dan Finuțu. O alta stire o puteti gasi pe 668.ro Mircea Badea este homosexual?. Aceste stiri au ca principal obiectiv indexarea in google si atragerea de cititor. Omul de rand cand cauta pe googel Afi Cotroceni gaseste pe langa saitul oficial si un link mai jos cu un titlu cu serpi care il va ispiti la maxim sa intre pe acel sait. Scopul este evident de a vinde publicitate, creand stiri false, atragi oameni si astfel castigi si bani din reclame. Ce ramane de facut? absolut nimic cum si acest sait are in josul paginii un disclaimer prin care cititorul este informat ca articolele reprezinta un pamflet, iar pesonajele sunt pur fictive, la fel procedeaza si saitul 668.ro de exemplu printr-un post scriptum : Acest site este un pamflet.

image

Prin urmare, nu exista nicio lege care sa reglementeze internetul ma refer la postarea stirilor sau a articolelor in Romania sau in oricare stat european. Orice persoana publica, institutie sau orice om de rand au dreptul sa publice absolut orice pe internet, de la o stire falsa pana la o jignire adresata unui demnitar, sau unei institutii publice fara ca acestia sa specifice ca articolul este un pamflet sau sa atentioneze in vreun fel cititorul. Orice scriere pe internet nu reprezinta o dovada intr-un proces sau o dovada de calomie, internetul fiind absolut liber.

ARTICOLUL 30 (Constitutia Romaniei) – Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

O alta problema este distribuirea materialelor aflate sub legea copyrightului. Punctele de pornire sunt: articolul de pe refresh.ro si cel din Ziarul Financiar.

Pana nu de mult, detinerea de materiale audio si video aflate sub copyright era pedepsita prin lege. In 2009 s-a produs o modificare in legislatie ce nu mai pedepseste download-ul si detinerea de astfel de materiale, in schimb fiind pedepsita distribuirea lor. Dar sa ne intoarcem putin in timp, inainte de schimbarea acestei legi, tocmai pentru a vedea cat de neconcludent este exemplul eok.ro. In octombrie 2008 flash playerul folosit de eok forta utilizatorii sa downloadeze melodiile ascultate pe propriul pc. Formatul fisierului downloadat? MP3. Melodiile respective nu aveau link de download, se aflau sub copyright si dupa spusele proprietarilor eok, puteau fi downloadate doar contra cost. Stiau utilizatorii ca de fapt melodia era downloadata in calculatorul lor? Nu.

Deci se pare ca nu era chiar asa cum spuneau ei iar player-ul lor ii facea pe toti cei care ascultau muzica pe eok.ro sa incalce legislatia.

Situatie foarte ipotetica:

Sunt utilizator dc++ si am dat share la partitia pe care se afla instalat sistemul de operare. Intru pe eok.ro sa ascult muzica “legal” iar printre fisierele mele temporare apar brusc melodii aflate sub copyright. Culmea, formatul este mp3, cel mai utilizat format in cazul distribuirii de materiale audio piratate. Vine organul care cauta marii pirati informatici ce sharuiesc muzica pe net si da asa la intamplare search la fisierele cu extensia mp3. Na ca apar si eu pe acolo cu ale mele mp3-uri din temporary internet files. Downloadeaza, executa fisierul, canta Loredana Groaza. E melodie aflata sub copyright? E. O detin pe pc-ul meu? O detin. O am la share? O am. Intereseaza pe cineva faptul ca habar nu aveam cum de a ajuns mp3-ul ala la mine in calculator? Neah.

Si astfel un mare pericol al societatii noastre poate plati o amenda usturatoare pentru ca cineva distribuie atat de legal muzica incat iti arunca la propriu in pc melodiile detinute de ei.

Mutam putin subiectul principal si ajungem la cei care fac upload pe site-urile de video sharing. Eu personal am folosit intotdeauna socks-uri cand am uploadat un clip pe YouTube sau Trilulilu. Sunt mai dement cand vine vorba de privacy. Daca vreo organizatie da in judecata persoana al carei ip a fost folosit la upload-ul fisierului inseamna ca legea poate baga la belele un om nevinovat. Stiti cati experti reali in domeniul IT detin organizatiile gen UPFR si AMIR? Va garantez ca zero. Oamenii aia au puterea de a va actiona in judecata si a va scoate din buzunar bani. Totul se bazeaza doar pe… ip. Trageti singuri concluziile in privinta asta.

Parerea mea este ca site-urile de video sharing si file sharing aduc mai multe foloase decat necazuri comunitatii. Cei care scriu legile spun mereu “societatea avanseaza asa ca trebuie sa ne adaptam legislatia in functie de tehnologia existenta”. Cate legi au reprezentat solutii care sa nu traga in jos tehnologia si dreptul la libertatea exprimarii pe internet? Legile in domeniul asta nu se modeleaza dupa necesitatile oamenilor, legile impun reguli care incetinesc avansarea tehnologiei si restrictioneaza dreptul la libera exprimare.

Mai are rost sa precizez ca oameni nevinovati pot face chiar si inchisoare pentru ca cei care impun aceste reguli sunt niste idioti habarnisti fara cea mai mica idee despre posibilitatile infinite de a accesa, detine sau distribui fara voia ta un fisier?

Cati artisti de doi lei se plang ca din cauza pirateriei vanzarile lor scad considerabil? Cati dintre respectivii artisti realizeaza ca doar file sharing-ul si pirateria le mai mentine numele pe piata si astfel au sansa de a mai castiga 1000 euro pe luna cantand la un concert? Pentru ca oamenii nu dau bani pe prostii. Nu se aplica numai in cazul romanilor, e valabil in lumea intreaga.

DC++

Articolul din Ziarul Financiar readuce in prim plan senzationala metoda folosita pentru a identifica piratii informatici.

“UPFR l-a identificat pe romanul care oferea spre download aproximativ 300 de albume muzicale solicitand companiei RCS&RDS sa comunice ce client utilizeaza adresa IP a??79.115.8.56″, conform datelor din sentinta emisa de Sectia a-II-a civila a Tribunalului Bucuresti.”

Cati dintre voi sau cunoscutii vostri s-au pomenit cu share la ceva ce nu ar fi trebuit sa fie facut public? Mie mi s-a intamplat. Pe calculatorul de la munca a dat colegul meu share la un folder ce se afla in alt folder s.a.m.d.. Din cauza asta documentele angajatilor au fost sharuite pe dc++ cateva zile. Am observat asta doar cand cineva a inceput sa traga de nebun tot ce continea acel folder.

Situatii ipotetice.

1. Detin 5 GB de muzica pe care nu am pus-o la share. Vine in vizita un verisor de 12 ani care vrea sa isi traga desene animate (porn) de pe un hub ce ii cere share mai mare. Se apuca si da share la toata partitia si la tot ce se afla pe ea, inclusiv melodiile. Ar trebui sa platesc o amenda usturatoare pentru greseala unui copil? Cine sta sa isi verifice setarile din clientul dc++ zi de zi ca sa vada daca sunt aceleasi?

2. Trag un joc aflat sub GPL si il instalez. Jocul contine in folderul /audio fisiere mp3. Unele dintre ele sunt melodii aflate sub copyright. Dau share la jocul respectiv deja instalat si automat la fisierele mp3 despre care nu am nici cea mai mica idee ca exista. Care este vina mea?

3. Setarile de la dc++ pot induce userii in eroare. Cat timp e permis ca folderul de download sa se afle sub directorul sharuit multi pot face fara sa vrea greseala de a da share la materiale aflate sub copyright inainte de a le muta din share sau unfinished downloads.

4. Stiti cati oameni trag de pe net si ruleaza orice executabil? Dati un search pe dc++ la .jpg.exe si va veti face o idee generala despre cati necunoscatori utilizeaza internetul. O simpla arhiva SFX (self extract) creeata cu un arhivator banal poate da drop la orice fisier in calculatorul meu fara ca eu sa pot vedea respectivul proces. Poate downloadez si rulez chiar de pe dc++ un astfel de executabil ce contine 200 de melodii. Poate acele melodii ajung pe o partitie sharuita. Sau poate ca acea arhiva contine fisierul DCPlusPlus.xml modificat sa dea share la toate partitiile de pe pc-ul meu si ma pomenesc ca incalc legea fara ca eu sa stiu. Un asemenea executabil il poate face si un copil de 10 ani.

Daca ma pomenesc cu controlul in casa si le spun ca habar n-am ce s-a intamplat cine ma va crede pe cuvant? Vor sti expertii lor sa verifice cum au ajuns acele fisiere in share? Ar avea vreun interes sa ma creada si sa investigheze sau pur si simplu vor topai de bucurie ca au mai prins un “criminal periculos” pe care il vor da drept exemplu?

Nu sunt fanul pirateriei si ii inteleg pe cei care sunt afectati in mod direct, dar din cate stiu justitia inseamna ca e mai bine sa lasi 10 vinovati sa scape nepedepsiti decat sa condamni pe nedrept o persoana nevinovata.

Inginer, relatez de peste 5 ani de la toate evenimentele locale si lansarile internationale din domeniul telecomunicatiilor.

Lasa un comentariu

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*