Iarba pe Broadway

Autor: -

Daca doresti sa votezi pentru Basescu pentru legalizarea ierbii, mai bine lasa ca se poate consuma si daca nu este legala, se intampla in Oakland, cititi mai jos:

S‑a legalizat cumva?
2009-10-27 12:00 Money Express
de Jessica Bennett

Stelele au început să se alinieze în favoarea mișcării pro‑marijuana.

La intersecția dintre Broadway și 17th Street din centrul Oakland, înghesuită între un restaurant chinezesc și un magazin de pălării, Oaksterdam University îi întâmpină pe trecători cu un Barack Obama de carton în mărime naturală și un miros dulce, de marijuana proaspătă, care se prelinge din una dintre camerele din spate. Înăuntru, studenți conștiincioși întorc paginile unor volume groase, ținute împreună de arcuri de plastic, ale cursului zilei, care e predat de un consultant juridic cu părul prins în coadă de cal, autor al mai multor cărți despre cânepă. Cursurile se întrerup pentru prânz și se reiau după o oră, cu discuții despre creșterea marijuanei, pregătirea pentru consum și gătit – e inclusă o rețetă pentru „un frumos pesto de iarbă“ (pesto clasic e un sos pentru paste făcut din frunze uscate de busuioc, semințe de pin, usturoi, parmezan și ulei de măsline – n.r.). La curs iau parte 50 de studenți, majoritatea californieni; unii însă au venit de departe, chiar și din Kansas. În pauze, fondatorul universității, Richard Lee – în vârstă de 47 de ani –, intră și iese din sală în scaunul lui cu rotile, salutându‑i pe studenți sau asistând la câte‑o prelegere de‑a decanului școlii – care poartă converși, ochelari de aviator și un tricou pe care scrie „Oaksterdam“.

O UTOPIE A CANABISULUI.

Când se referă la zona de nouă cvartale care înconjoară universitatea, locuitorii orașului îi spun „Oaksterdam“ – o combinație între Oakland și Amsterdam, capitala europeană în care marijuana a fost legalizată încă din 1976. În perimetrul care, odată, te întâmpina cu o colecție de vitrine goale, Lee a creat un soi de utopie urbană a canabisului în care totul pare că se mișcă un pic mai încet decât în lumea exterioară. Printre businessurile pe care Lee le mai deține se numără Blue Sky Coffeeshop – cafenea și laborator de preparare în care pentru o ceașcă de cafea trebuie să aștepți 20 de minute, dar poți căpăta în doar cinci minute, învelit într‑o pungă de hârtie maronie, un pachețel de Purple Kush (una dintre cele mai puternice varietăți de canabis – n.r.). Ar mai fi Lee’s Bulldog Café, un lounge pentru studenți, care în spate are o cameră nu‑foarte‑secretă în care acordurile aburoase ale „Dark Side of the Moon“ își fac loc prin fumul gros; la toate astea se adaugă un magazin în care se vând bonguri. Imediat după colț e o tarabă la care se vinde taco; acest mic business nu e al lui Lee, dar profită și el de pe urma foamei studenților.

SEMINARIILE LUI LEE. Studiile la Oaksterdam presupun să înveți cum să crești, să vinzi, să marketezi și să consumi iarbă, care în California e legală – doar pentru scopuri medicale – din 1976. Cu prețul unei jumătăți de uncie de canabis și a două pungi de brownies cu marijuana – adică circa 250 de dolari –, amatorii de iarbă pot lua parte la o serie de seminarii de weekend despre beneficiile „medicinale“ ale canabisului. De altfel, termenul „medicinal“ a devenit subiect de glume în California, unde oricine are peste 18 ani și un doctor care dă ușor, dacă ești gata să plătești, rețete pentru anxietate sau crampe poate obține un card care‑i permite accesul în oricare dintre sutele de unități – magazine de iarbă, de fapt – din stat. („Practic, poți primi o recomandare de la medic pentru orice“, spune angajatul unui astfel de laborator.) Cu toate astea, nu toate unitățile (denumirea folosită de americani e „dispensary“ – n.r.) sunt recunoscute de lege: reglementările din Oakland sunt din ce în ce mai puțin în acord cu cele statale sau federale.

UN VOT PRO. Oaklandul e unic însă prin altceva: prin aceea că are patru unități cu licență, legale, fiecare dintre ele taxată de municipalitate. În vara care‑a trecut, alegătorii din Oakland au devenit primii americani care au votat o taxă specială pentru canabis – 18 dolari la fiecare mie de dolari ca venituri –, care ar trebui să genereze până la 1 milion de dolari pentru oraș în primul an. Aprobată cu 80% din voturi, fără să întâmpine opoziție din partea vreunei organizații – nici măcar din partea poliției –, taxa a fost susținută chiar de către proprietarii de „dispensaries“, care speră că modelul lor va dovedi restului Californiei că o industrie a marijuana reglementată poate fi deopotrivă profitabilă și responsabilă.

„Realitatea e că noi creăm locuri de muncă, aducând un plus de venituri orașului, ocupând spațiile comerciale vacante, abandonate de comercianți. Și, când vin în Oakland, oamenii văd asta“, spune Lee, care fumează canabis și în scopuri recreaționale, și medicale, pentru a‑și potoli spasmele musculare cauzate de afecțiunea pe care o are la coloană.

Argumentele împotriva unei asemenea inițiative sunt ușor de imaginat: dă un aer „glamorous“ marijuanei, deschide o poartă către alte droguri, conduce la abuz. Studiile arată însă că, față de droguri mai puternice precum heroina, cocaina sau chiar alcoolul, efectele marijuana asupra sănătății sunt mai degrabă ușoare. Există, cu toate astea, riscuri asociate: pentru cei care consumă mult, probabilitatea de a fi implicați în accidente rutiere e mai mare; există unele studii care arată că marijuana provoacă probleme de respirație și de dezvoltare a fătului. Și, după cum spunea recent directorul National Institute on Drug Abuse, dr. Nora Volkow, există un număr de medici – și mulți părinți – care sunt îngrijorați că potența în creștere, de‑a lungul anilor, a drogului a dus și la creșterea riscului de dependență. „Cu siguranță, e corect să spunem că ceea ce avem azi nu e canabisul bunicilor noștri“, spune Mark Kleiman, expert în politici legate de droguri la University of California Los Angeles.

CÂTEVA CALCULE. Cu toate acestea, asemeni celei mai mari părți a țării, Oaklandul suferă din punct de vedere economic. Orașul a trebuit să se descurce cu un deficit de 83 milioane de dolari anul acesta, iar California, bineînțeles, e pe minus cu miliarde de dolari. Așa că, din perspectiva vistieriilor publice, dacă e să fie vreun moment potrivit în care să fie regândită politica față de canabis, atunci acesta este acela. Deja în Sacramento există o măsură de legalizare care trebuie să treacă prin legislativ; autorul proiectului de lege pretinde că s‑ar putea genera astfel venituri de 1,3 miliarde de dolari din taxe. Și în vreme ce analiștii spun că există puține speranțe ca acest proiect să fie adoptat – întâmpină opoziție puternică, de altfel, din partea poliției –, cifrele l‑au făcut până și pe guvernatorul Arnold Schwarzenegger (care s‑a opus prin veto fiecărui act legislativ legat de marijuana care a ajuns pe biroul său) să spună „e timpul pentru o dezbatere“.

La nivel federal, marijuana este încă ilegală – a fost scoasă în afara legii în 1937, în ciuda obiecțiilor American Medical Association. Dar în februarie anul acesta, procurorul general Eric Holder și‑a lăsat fără grai oponenții când a anunțat că autoritățile federale vor înceta raidurile prin laboratoarele care oferă marijuana medicală dacă acestea sunt autorizate prin legi statale. „Oamenii nu mai sunt scandalizați de ideea legalizării“, scria într‑un comentariu recent fostul primar al San Francisco, Willie Brown. „Și, ca să spunem adevărul, pur și simplu sunt prea mulți bani care pot fi făcuți de cei care cultivă marijuana și de orașele și comitatele care o pot taxa“.

Până și studenții la Oaksterdam, universitatea lui Lee, invocă piața muncii drept motiv pentru care s‑au înscris aici: un bărbat, care a venit împreună cu fiul său de 21 de ani, a explicat „Newsweek“ că și‑a pierdut afacerea când s‑a prăbușit piața imobiliară; un altul încearcă să găsească o cale de a‑și suplimenta veniturile. „Prohibiția alcoolului, rezultatul unei cruciade de un secol împotriva abuzului de alcool, a fost destul de repede abandonată în parte din cauză că se instalase Marea Depresiune“, spune Craig Reinarman, sociolog la University of California Santa Cruz și coautor al „Crack in America“. „Cred că suntem într‑o situație similară acum: statele sunt atât de flămânde de bani încât orice sursă de venituri noi va fi bine venită“.

Reglementarea consumului de marijuana, spun suporterii legalizării, a făcut ca și consumul să fie mai sigur: ei spun că în acest fel sunt eliminate varietățile de canabis cu risc mai mare, eliminându‑se în același timp infracționalitatea asociată vânzării underground.

„O LUME NOUĂ“. Acum Lee, împreună cu o armată de voluntari, a început să strângă semnături pentru legalizarea marijuana pe tot teritoriul Californiei – pentru cei de peste 21 de ani – și plănuiește să supună propunerea la vot la alegerile din noiembrie 2010. Sprijinit de fostul președinte al senatului Californiei, Don Perata, Lee a colectat deja un sfert din cele 434.000 de semnături necesare și e gata să cheltuiască 1 milion de dolari din propria avere pentru a finanța campania.

În California, statul în care electoratul dictează, ca să supui un amendament la vot în ziua alegerilor n‑ai nevoie decât de un portofel gras; campania lui Lee arată, însă, ceva în plus: cât de mult s‑a schimbat, în ultimul deceniu, atitudinea americanilor față de marijuana. În aprilie, un sondaj ABC/Washington Post a arătat că 46% dintre americani susțin măsurile de legalizare a marijuana, față de 22% în 1997. Cât despre California, un recent sondaj Field arată că 56% dintre locuitori sunt de acord să fie legalizată și taxată.

„E o lume nouă“, spune Robert MacCoun, profesor de drept și politici publice la Universitatea Berkley și coautor al volumului „Drug War Heresies“. „Dacă m‑ați fi întrebat în urmă cu patru ani dacă vom avea azi o astfel de dezbatere, n‑aș zice că aș fi putut s‑o anticipez“.

O FURTUNĂ PERFECTĂ. Iar faptul că azi avem o astfel de dezbatere – cel puțin în anumite părți ale SUA – e rezultanta unor forțe care, după cum spune McCoun, au creat „o furtună perfectă“ pentru marijuana: eșecul așa‑numitului „război împotriva drogurilor“, creșterea numărului de victime ale cartelurilor criminale, cultura pop, economia și o generație de alegători care pur și simplu au crescut cu ea. Azi America are show‑uri tv despre marijuana, iar filmele, muzica și cărțile fac frecvente referiri la drog. Oricine, de la președinte la cel mai de succes dintre sportivi, recunoaște că, la un anume moment, a fumat canabis. „Fie că e vorba de economie, de Obama sau de Michael Phelps (înotător american – n.r.), cred că toate astea au galvanizat publicul“, spune Paul Armentano, director adjunct al National Organization for the Reform of Marijuana Laws și coautor al unei noi cărți, „Marijuana Is Safer; So Why Are We Driving People to Drink?“. „Și, oricum, ne‑au făcut să începem o conversație națională“.

Într‑un anume sens, această con–versație a fost purtată mereu. În 1972 – la un an după ce președintele Nixon și‑a început „războiul împotriva drogurilor“ –, comisia națională pentru marijuana și abuzul de droguri a cerut Congresului să dezincrimineze posesia de canabis pentru uz personal. Un lucru care nu s‑a întâmplat, în parte pentru că legislația privind marijuana a fost întotdeauna o problemă mai degrabă politică decât una științifică. Astăzi însă mase de oameni – cel puțin în California – par să se îndrepte spre, dacă ne e permis să spunem așa, câmpii mai verzi. „E oarecum trendy azi; dar cred, de asemenea, că există o așteptare potrivit căreia a venit momentul să admitem, simplu, că asta e realitatea“, spune Armentano. „Sute de mii de californieni consumă marijuana și ar trebui ca această marfă să fie reglementată, asemeni celorlalte“. E o bătălie care se încinge. Iar mulțimea pro‑canabis din Oakland e deschizător de drumuri.

Bun venit în Oaksterdam!

Suporterii mișcării pro‑canabis privesc Oakland drept un studiu perfect de caz pentru efectele pe care legalizarea marijuanei le‑ar putea avea asupra unei comunități locale.

1) O TAXĂ CU FOLOS. Rebecca Kaplan, membră a consiliului municipal, spune că noile venituri din taxe pe marijuana – circa 1 milion de dolari în primul an – vor ajuta la salvarea de biblioteci, parcuri și alte servicii publice și că zona odată părăsită în care azi înflorește Oaksterdam a fost, în mod clar, impulsionată de prezența universității.

2) CÂTEVA CIFRE. De‑a lungul ultimilor șase ani, 160 de noi businessuri s‑au mutat în centrul Oakland, iar procentul de spații comerciale libere a scăzut de la 25% la mai puțin de 5%, potrivit agenției comunitare pentru dezvoltare economică a orașului.

3) MOTORUL „OAKSTERDAM“. Deși cifrele optimiste ale Oaklandului nu pot fi atribuite direct Oaksterdam, unii proprietari de afaceri locale cred că universitatea lui Lee a jucat un rol‑cheie. Cofeeshopul Blue Sky, de pildă, deservește zilnic aproape 1.000 de vizitatori, dintre care cam jumătate sunt din afara orașului, iar proprietarii magazinelor din vecinătate spun că traficul pe care îl atrage i‑a ajutat să‑și crească businessul.

4) DISCIPOLII LUI LEE. Richard Lee are în fiecare lună la Oaksterdam University 500 de studenți – aproape 20% din afara statului. De la sfârșitul lui 2007, de când Lee a înființat universitatea – inspirându‑se de la un așa‑numit „colegiu de canabis“ pe care l‑a descoperit în Amsterdam –, aproape 4.000 de oameni i‑au absolvit cursurile.

Inginer, relatez de peste 5 ani de la toate evenimentele locale si lansarile internationale din domeniul telecomunicatiilor.

Lasa un comentariu

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*